Parafrazandu-l pe tata, "Destept e ăla care accepta lucrurile care nu ii convin." Ceea ce mi se pare o prostie, astazi, pe de o parte! In primul rand, nu imi doresc sa fiu destept. Si nu imi doresc sa fiu nici prost. Cred ca sunt deja destept, oricum. Cred ca astazi imi dadui seama ca avea dreptate. Bine, dreptatea o are fiecare, intr felul sau. Insa asta e alt subiect.

Cred ca tatalui ii păsa sa fiu destept.
Ok. E in regula.
Eu prefer sa am succes. Prefer sa aleg cum vreau sa fiu, ce vreau sa am si ce vreau sa dau (ordinea e inversa: mai intai dai si dup'aia primesti)

Cred ca succesul inseamna sa faci lucrurile care nu iti plac.

Cred ca succesul inseamna sa scrii pe o foaie de hartie exact ce vrei. Adica fix exact ce vrei, sa treci peste CUM faci sa ajungi acolo, sa treci peste ce transformari o sa fac, sa treci peste ce o sa zica x, sa treci peste ce lene o sa iti fie, sa treci peste ideea ce ai mai incercat odata si ai ramas la stadiul de "incercat".

Succesul inseamna sa faci lucrurile pe care te decizi sa le faci, alegi sa le faci si LE FACI! Ca iti este lene, nu ai chef, nu ai bani, nu ai timp, ai pistrui, iti e foame, iti amintisi ca tre sa faci altceva, nu poti, nu vrei sau alte scuze de genul.

De ce trebuie sa fii destept? Nu inteleg. Ce daca esti destept? Te recunosc altii ca esti destept? Bun. Si cu ce te ajuta? Iti fac masaj? Te plimba prin tari straine? Iti dau de mancare? Cui ii pasa de tine? Ii pasa cuiva de tine? Tre sa fii destept ca sa te recunoasca altii ca "destept"?

Pe de cealalta parte, sunt de acord cu  ce zicea tata. Ma refeream la faptul ca putem sa alegem lucrurile pe care sa le acceptam, care nu ne convin. De fapt acceptarea este o idee esentiala. Despre asta, cu siguranta cu alta ocazie de inspiratie :)